Lacrimă De Lut / Tear Of Clay Poem by Magdalena Biela

În noaptea ceruită-n pleoape,
cu frunze de tăcere
te-ncolăcești de umbra mea
tu, floare a surdei plecări,
și-mi bați în geam
c-o aripă rătăcită
în necuprins de pasăre
tu, inimă,
m-arunci în saltul acrobatic
al zborului din mine,
și-mi ghemuiești tot trupul
în corabia orei
Prin somn de iederă
tu, timp al ninsorii
mă visezi
cum eu o lacrimă de lut
îți dăruiesc
să-ți fie taină.

ALICE PUIU

- - - - - - - - - - - - - - -
Tear of clay

In the night waxen in the eyelids
with leaves of silence
you're bending over my shadow
you, flower of the deaf departure,
and you knock at my window
with a wandering wing
in infinite of bird
you, heart
throw me in the acrobatic jump
of my inner flight,
and you curl my whole body
in the boat of the hour.
Through the ivy sleep
you, time of snowing
dream of me
as I give you
a tear of clay
to be your mystery.